Raluca. O fata greu de inteles! Mai ales ca e boboaca! Nu ca m-ar deranja acest lucru.
Ea deseneaza. Cel putin asa crede, desenele ei par mai mult mazgaleli ale unor copii de gradinita.
Oops, nu trebuia sa spun asta.
Are 2-3 desene dragute (cred ca astea sunt singurele). Dar am gasit cateva mici scapari. Cand spun mici sunt de fapt mari. O prima problema ar fi jocul de umbre. Stiu ca aici ar veni cu scuza ca desenul nu a fost termint sau mi-a curs apa pe el si nu se mai intelege bine.. Detalii!
O alta problema: sclipirea din ochi. Lipseste cu desavarsire. Ar putea sa dea mai mult farmec desenelor ei. Le-ar conferi mai multa gratie si mai mult rafinament.
Ar trebui sa acorde mai mult timp acestor desene, dar nu! Deseneaza doar in ora de fizica (mai ales atunci cand e frustrata ca nu a reusit sa chiuleasca de la aceasta ora). Iar in cazul asta desenele iau o forma diferita decat daca ar fi fost facute in conditii de liniste si pace sufleteasca.
Ea este artista mea preferata intrucat ma distrez tare mult admirandu-i capodoperele.
Si pe aceasta cale vreau sa ii cer scuze pentru ca am tratat acest subiect in cuvinte atat de putine. Ar fi fost mult mai multe de spus in privinta desenelor ei, dar am prins o scuza si trebuie sa plec ca-i tarziu!
Raluca, mama, sa nu ma omori pentru asta! Am scris exact ce ai zis!
(Mai putin ora la care iei micul dejun si te speli pe dinti, dar mai discutam noi.)
