Idiotul

Mai am putin si o termin, dar am gasit cateva pasaje care mi-au placut :)


"Ca sa atingi perfectiunea, trebuie mai intai sa nu fi inteles multe lucruri!"

"Caci sunt sarac si gol, un atom in vartejul lumii."

"Esentialul este viata, numai viata, calea vesnica, necurmata spre descoperirea vietii, actul descoperirii ca atare, si nicidecum descoperirea in sine."

"... in orice idee geniala, ori noua, sau in orice idee, cat de cat serioasa ce incolteste in capul unui om, exista un ceva care nu se poate comunica altuia, chiar daca ai scrie volume intregi, straduindu-te in fel si chip sa explici aceasta idee vreme de treizeci si cinci de ani, intotdeauna va ramane ceva netransmisibil, ceva care, in ciuda straduintelor tale, nu va voi sa iasa din cutia craniana si va zace acolo mereu, pana cand nu vei mai fi, fara sa fi exprimat sensul major al ideii tale"

".. faptul ca un sahist francez se dovedise capabil sa prevada si sa calculeze dinainte zece miscari a fost socotit de presa drept o minune, dar cand te gandesti cate miscari imprevizibile pot surveni pe un taram atat de necunoscut ca viata omului."

"Pentru ca atunci cand nascocesti ceva, daca sti sa strecori cu dibacie si un amanunt neobisnuit, cu totul excentric, ceva ce se intampla foarte rar sau chiar niciodata, minciuna pare mult mai verosimila"

"Absurditatile din vis te fac sa zambesti, in acelasi timp insa, simti in subconstient ca impletirea aceasta de absurditati ascunde o idee, dar o idee reala, ceva ce face parte din viata dumitale, ca si cum visul ti-a spus ceva nou, profetic, ceva de mult asteptat; impresia pe care o incerci este puternica, fie ca-i placuta ori chinuitoare, dar ce anume ti s-a sugerat si care e talcul ei adevarat- nu mai esti in stare nici sa intelegi si nici sa-ti reamintesti."

"Dragostea abstracta pentru umanitate ascunde aproape intotdeauna o iubire egosita fata de tine insuti."

"Sa nu uitam ca la baza actiunilor omenesti sunt cauze mult mai complexe si mai variate decat acelea pe care, de obicei, incercam sa le determinam mai tarziu si rareori ele se contureaza cu destula precizie."

Lorelei de Ionel Teodoreanu

Titlul parea ca imi spune ceva. Ma intrebam ce sau cine era Lorelei. Poate era un vers pe aripile vantului, o floare sub protectia Soarelui...o fata cu ochi albastrii, limpezi si senini cum era cerul, cu parul de un blond cenuşiu, răsucit cu un gust ales, cazandu-i in bucle matasoase pe obrajii ca sideful.

M-am inselat.


"Negru, des si cret, parul ii imprejmuia compact tamplele si ceafa (...) caci fruntea, obrajii si gatul erau in ceasul cel mai luminos fraged al tineretii."

Asa o descrie Teodoreanu pe aceasta misterioasa Lorelei. Soimul enigmatic este mereu pe umerii ei.
Usurinta cu care descrie autorul este uimitoare.
Ea e dulce ca gustul cireselor de mai si parfumata ca florile de tei.

Farmecul sau romantic, tristetea apasatoare, intimitatea gratioasa si nobletea lirica a povestii de iubire, atmosfera cu parfum topita in frenezia epocii jazzului...
Lorelei este un vis cules dintre mii de stele risipite-n vantul cuvantului.


"Nu ma tem nici de zambetul tau, deci nu ma tem de nimic. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei, fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut.
Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde.
Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.
Sufletul meu si-a pierdut sufletul copilariei. Sti sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc ducand si aducand primavara?
Sti ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic?
Sunt pe acolo si intr-acolo; o apropiere si o indepartare in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund..."

Harry Potter si Talismanele Mortii

Nu stiu daca sunt un fan adevarat HP. Recunosc ca nu am cumparat ultimul volum imediat ce a aparut. L-am citit de curand. Sunt sigura ca foarte multi dintre voi l-ati citit deja, iar pentru cei care inca nu l-au inceput, va asigur ca merita sa il cititi. Inceputul aventurii sale mi s-a parut extrem de plictisitor. Mi-a atras atentia cand au descoperit legatura intre R.A.B si medalion. De aici a inceput adevarata aventura.

J.K. Rowling chiar a anunta inainte de a publica ultimul roman ca vor muri si persoane dragi noua. Ma asteptam sa fie Harry.. :)) , cu toate astea nu mi-a placut ce s-a intamplat cu Dobby, Lupin, Tonks.

Iar sarutul dintre Hermione si Ron mi s-a parut absolut dezgustator:)) In timpul razboiul cand toti se luptau, oamenii mureau.. ei stateau si se sarutau:-j

Desi l-am "urat" pe Severus Snape pentru toate rautatile facute, intr-unul dintre ultimele capitole mi-am schimbat complet parerea despre el. As putea spune ca ceea ce a facut este demn de apreciat. Sunt putine persoane care reusesc sa se dedice scopului lor fara a lasa sa se vada.

Cel mai mult mi-a placut lupta dintre Harry Potter si Voldemort. Atunci au iesit la iveala o multime de secrete care pana atunci fusesera ascunse.





Acestea au fost doar cateva impresii. Ar mai fi multe de spus, dar vreau sa va las sa descoperiti singuri. Acum astept sa apara filmul. [:D]

Piata Romana Nr. 9

Stateam si... stateam si iar stateam... Undeva prin capul meu zburau mii si mii de melodii carora nu le dadeam atentie. Deodata m-am impiedicat de un vers si ceva mi-a atras atentia.

Magazine.. Flori.. Carti.. Masini.. Blocuri.. McDonald.. Metrou..
Piata Romana!

In fiecare zi trec pe acolo, iar melodia asta mi-a ajuns la suflet.

The Cheetah Girls 2

De curand am vazut filmul acesta. Chiar imi plac filmele Disney. Sunt pentru toate varstele, pline de energie si haioase. Nu ma asteptam sa imi placa intrucat titlul nu-mi inspira nimic.Povestea a fost draguta, dar cel mai mult mi-au placut melodiile. Printre acestea se numara si "A la Nanita Nana". Este linistitoare si placuta.

Sper sa va placa si voua.

Magia unei Stele

E frumos. E tarziu. E noapte. Exista magie. S-a furisat printre frunzele din stejarul batran aflat sub fereastra mea. As vrea sa deschid fereastra si sa o las sa intre, frigul de afara o face sa se risipeasca.. dar imi e teama ca se va speria si se va ascunde sub pat!



Luna, imparateasa, vegheaza asupra imperiului ei pentru ca nicio stea sa nu se indragosteasca si sa plece pe Pamant. Cu toate pedepsele ei crude si cu toate regulile necrutatoare, o steluta mai vioaie si un pic naiva, tot privind spre lumea oamenilor a zarit o fereastra ce statea mereu aprinsa. Curioasa din fire, a incercat sa se apropie de lumina rosiatica neobisnuita. In ochii ei se putea zari teama ce se cuibarise in sufletul gingas.

La lumina slaba a unei lampi invechite statea un chip palid scriind si tot scriind cuvinte de dragoste.. pentru cine oare? Poate pentru un suflet nobil... sau poate pentru o zdreanta care nu merita dragostea unei inimi atat de fragile.

In fiecare seara Micuta Stea venea sa il priveasca, riscand sa fie descoprita de regina sa...
Insa cu fiecare clipa ce trecea privindu-l pe tanarul indragostit, admiratia ei fata de el crestea tot mai mult. Se furisa printre portile palatului si fugea pe pamant la fiecare apus de soare. Cand zorii zilei isi faceau aparitia la orizont, mahnirea o cuprindea, dar isi promitea ca va reveni si noaptea urmatoare doar pentrul a-l vedea, pentrul a-l putea simti apoape de ea. Stia ca acest tanar nu isi da seama ca il vegheaza in fiecare noapte, stia ca inima lui apartine unei "persoane"... toate astea nu ii pasau, era prea incapatanata sa vada realitatea.
Chipul lui palid si ochii de albastrul oceanelor o fermecau, furandu-i complet mintile.

Cum nimic nu putea tine la nesfarsit, Micuta Stea a fost prinsa intr-o zi de gardienii Marelui Palat de Clestar. Regina s-a infuriat rau si gonit-o din regat.

Acum era in culmea fericirii, putea cobori pe Pamant oricand voia si il putea vedea oricand pe tanarul ei indragostit. Dar in aceeasi noapte ceva s-a intamplat. Stralucirea ei devenea mai palida cu fiecare secunda, simtea cum se stinge. Si-ar fi dorit sa ramana pentru totdeauna langa fereastra rosie, privindu-i in tacere chipul. A alergat cat a putut de repede pe Pamant..dar nu a mai reusit sa ajunga la el. Puterile ei slabeau, privirea i se incetosa, iar lumina ei se afunda tot mai mult in intuneric.

Cu ultimele lacrimi magice si-a pus o ultima dorinta. Daca cineva ii va putea vedea jertfa in seara aceea sa i se indeplineasca orice dorinta isi va pune...




Eu am vazut-o si ma intreb... Oare magia ei va fi atat de puternica incat sa dea nastere unei povesti de dragoste?...

O zi din Martie

13:30 AM

2 ore de mate nu am facut, asa ca am ramas acasa.
La 9:00 m-a trezit alarma pusa de sor'mea dintr'un vis urat. Eram asa buimacita incat nici nu imi dadeam seama daca sunt treaza sau inca visez.
Trebuia sa imi termin tema la chimie, dar imaginatia ma ducea intr-o alta lume. Speram ca va fi o zi frumoasa insa norii ce s-au adunat pe prispa albastra ma privesc cu ochi demonici. Lumina se risipea tot mai mult ascunzandu-se speriata printre junele frunze. Fereastra ramasese deschisa si o adiere rece se strecura pana la mine inghetandu-mi picioarele goale.
Imi place orasul. Ador zgomotul, agitatia, infernul ce se abate in trafic. Dar acum mi-ar placea sa ma dezlipesc de aceasta viata pentru cateva minute. Mi-ar placea sa zbor, sa plec undeva.. departe de aici. Mirosul ploii, al stropilor ce cad ca perlele pe pamantul inecat de praf imi aminteste de zilele petrecute la tara. Zile senine cu soare dogoritor ce sfarseau in ghearele vantului rece. Norii cenusii, purtatorii unor comori pretioase imi furau privirea lasandu'ma cu gura intredeshisa sperand ca le voi recupera. Funzele din bolta suierau speriate, pasarile se ascundeau in cuiburile lor, norii asupreau zarea, totul parea un tablou transfigurat de mania ploii.
Privelistea era magica si ma simteam cufundata intr-unul din basmele spuse de bunicu' in serile geroase de iarna. Simfonia ce strabatea aerul ajungand pana la mine imi dadea fiori reci. Stelute argintii incepusera sa cada pe asfalt, iar eu trezita dintr-o data din vis de o voce cunoscuta am renuntat contemplarea naturii.
Am intrat in camera si ingorand spiridusii ce se jucau in ploaie printre florile de sub fereatra mea, am deschis calculatorul si am intrat pe messenger.


Acestea se pot numi amintiri...uite cat e ceasul! Trebuie sa imi termin tema!

Friday 3th April

In sfarsit a venit si ziua de vineri. "Friday" poate si asociat si cu "Free day" avand in vedere ca in aceasta zi ne gandim cu totii la weekend-ul care bate la usa. E tarziu si ar trebui sa plec la liceu, dar mi-ar placea sa scriu ceva aici. Nu stiu cu ce sa incep, este primul meu blog. Am atatea sentimente care se nasc in mine cu fiecare secunda ce se risipeste in clepsidra timpului... incat mi-ar fi greu sa le dezlantui pe toate acum.

Ziua asta va fi oribila, abia astept sa ajung din nou acasa si sa dooorm.