Haina ei a disparut. S-a facut ceata, iar soarele a iesit imediat sa o risipeasca. Devine din ce in ce mai cald, Toamna.. poate s-a speriat . Iarna a ramas langa mine si imi trimite podoabe cristaline. E puternica, nu se teme de razele soarelui. Traieste intr-un castel de gheata intr-o lume nevazuta, dar tu.. toamna? Pe strada-ntunecata te-am gasit si intr-o clipa te-am indragit. Am uitat sa-ti spun ce simt, dar ai inteles din privirea mea.
Inca te caut pe strada-ntunecata unde oamenii au uitat sa zboare si merg cu capul in jos impovarati de griji.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu